Concedierea este desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe o durată nedeterminată, precum și a celui pe o durată determinată.
Utilizarea termenului de concediere este justificată numai în cazul în care iniţiativa de desfacere a contractului de muncă parvine de la angajator, iar în cazul în care această iniţiativă vine din partea salariatului, se utilizează noţiunea de demisie.
Concedierea se admite de lege numai pentru următoarele motive prevăzute în art. 86 Codul
- rezultatul nesatisfăcător al perioadei de probă (a se vedea art. 63 alin. (2) Codul muncii);
- lichidarea unităţii sau încetarea activităţii angajatorului persoană fizic
- schimbarea proprietarului unităţii (în privinţa conducătorului unităţii, a adjuncţilor săi, a contabilului-șef);
- reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate;
- constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical;
- constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca urmare a calificării insuficiente, confirmate prin hotărârea comisiei de atestare;
- încălcării repetate de către salariat, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare;
- comiterea de către salariatul care mânuiește nemijlocit valori bănești sau materiale a unor acţiuni culpabile, dacă aceste acţiuni pot servi drept temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv;
- încălcarea gravă repetată, pe parcursul unui an, a statutului instituţiei de învăţământ de către un cadru didactic (a se vedea art. 301 din Codul muncii);
- comiterea de către salariatul care îndeplinește funcţii educative a unei fapte imorale incompatibile cu funcţia deţinută;
- aplicarea, chiar și o singură dată, de către un cadru didactic a violenţei fizice sau psihice faţă de
- semnarea de către conducătorul unităţii (filialei, subdiviziunii), de către adjuncţii săi sau de către contabilul-șef a unui act juridic nefondat care a cauzat prejudicii materiale unităţii;
- încălcarea gravă, chiar și o singură dată, a obligaţiilor de muncă de către conducătorul unităţii, de către adjuncţii săi sau de către contabilul-șef;
- prezentarea de către salariat angajatorului, la încheierea contractului individual de muncă, a unor documente false, fapt confirmat în modul stabilit;
- încheierea, vizând salariaţii ce prestează munca prin cumul, a unui contract individual de muncă cu o altă persoană, care va exercita profesia, specialitatea sau funcţia respectivă ca profesie, specialitate sau funcţie de bază (a se vedea art. 273 din Codul muncii);
- restabilirea la locul de muncă, conform hotărârii instanţei de judecată, a persoanei care a îndeplinit anterior munca respectivă, dacă permutarea sau transferul salariatului la o altă muncă conform Codului muncii nu sunt posibile;
- transferarea salariatului la o altă unitate cu acordul celui transferat și al ambilor angajatori;
- refuzul salariatului de a continua munca în legătură cu schimbarea proprietarului unităţii sau reorganizarea acesteia, precum și în legătură cu transferarea unităţii în subordinea unui alt organ;
- refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă pentru motive de sănătate, conform certificatului medical;
- refuzului salariatului de a fi transferat în altă localitate în legătură cu mutarea unităţii în această localitate;
- pentru alte motive expres prevăzute în lege.
Abonați-vă la rețelele noastre sociale, unde publicăm conținut util și interesant