Ghid complet despre munca suplimentară: cum se plătește, cine o poate practica, cui îi este interzisă și alte detalii importante

Sigur ai auzit despre legea celor 40 de ore de muncă pe săptămână sau chiar despre regula celor 3 de 8 (8 ore de somn, 8 ore de muncă, 8 ore de relaxare și cultură generală), dacă te-i interesat despre subiectul time managementului. Însă experiența, în cele mai dese cazuri, duce teoria în direcția miturilor - orele petrecute peste program au devenit o normalitate. Ce trebuie să știi, care-ți sunt drepturile și cum trebuie să fii remunerat în acest sens află din articol.

Ai calculat vreodată cât timp stai la muncă peste program, fără a-ți fi achitate orele? Dacă nu ai un răspuns la această întrebare, cel mai probabil că ți-ai creat deja un obicei din asta. Fie că o faci pentru cariera ta profesională, fie că din respect pentru administrație, fie că nu ai alternativă, trebuie să cunoști următoarele.

Se consideră muncă suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă prevăzute la art.95 alin.(2): “Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe săptămână.”

Când angajatul e obligat să lucreze peste program?

Există 2 motive legale în care un angajat este obligat să-și îndeplinească meseria în afara programului:

1. Pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea ţării, pentru preîntâmpinarea unei avarii de producţie, ori pentru înlăturarea consecinţelor unei avarii de producţie sau a unei calamităţi naturale.
2. Pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unor situaţii care ar putea periclita buna funcţionare a serviciilor de aprovizionare cu apă şi energie electrică, de canalizare, poştale, de telecomunicaţii şi informatică, a căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport în comun, a instalaţiilor de distribuire a combustibilului, a unităţilor medico-sanitare.

Ce zice Codul Muncii?

Însă Codul Muncii, art. 104, prevede și alte situații - când atragerea la muncă suplimentară se efectuează cu acordul scris al salariatului:

1. Pentru finalizarea lucrului început care, din cauza unei reţineri neprevăzute legate de condiţiile tehnice ale procesului de producţie, nu a putut fi dus pînă la capăt în decursul duratei normale a timpului de muncă, iar întreruperea lui poate provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor angajatorului sau ale proprietarului, a patrimoniului municipal sau de stat;
2. Pentru efectuarea lucrărilor temporare de reparare şi restabilire a dispozitivelor şi instalaţiilor, dacă deficienţele acestora ar putea provoca încetarea lucrului pentru un timp nedeterminat şi pentru mai multe persoane;
3. Pentru efectuarea lucrărilor impuse de apariţia unor circumstanţe care ar putea provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unităţii, inclusiv a materiei prime, materialelor sau produselor;
4. Pentru continuarea muncii în caz de neprezentare a lucrătorului de schimb.

Atragerea la muncă suplimentară în alte cazuri decât cele menționate mai sus, se admite cu acordul scris al salariatului şi al reprezentanţilor salariaţilor

(5) La solicitarea angajatorului, salariații pot presta munca în afara orelor de program în limita a 240 de ore într-un an calendaristic.

(5¹) Durata maximă a timpului de muncă a salariaților nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele de muncă suplimentară. Ca excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele de muncă suplimentară, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână cu condiția ca media orelor de muncă, calculate pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână.

(6) În cazul în care solicită prestarea muncii suplimentare, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiţii normale de muncă, inclusiv cele privind securitatea şi sănătatea în muncă.

(7) Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) motivat al angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariaţilor respectivi sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării.

(8) Se admite ca în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă să fie prevăzută posibilitatea de a compensa orele de muncă suplimentară cu ore libere plătite, cu acordul scris al părților. În acest caz, orele libere vor fi acordate în decurs de 30 de zile de la prestarea muncii suplimentare.

Cu toate acestea, efectuarea muncii suplimentare nu poate avea ca efect majorarea duratei zilnice a timpului de muncă peste 12 ore.

În cazul în care solicită prestarea muncii suplimentare, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiţii normale de muncă, inclusiv cele privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă. Iar atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului motivat al angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariaţilor respectivi sub semnătură.

Sigur, există și excepții. Iată cine nu poate fi atras la muncă suplimentară:

• salariaţii cu vârsta de până la 18 ani;
• femeile gravide;
• persoanele cărora munca suplimentară le este contraindicată conform certificatului medical;
• persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate;
• unul dintre părinţii (tutore, curator) cu copii în vârstă de până la 4 ani sau copii cu dizabilităţi;
• persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului cu activitatea de muncă;
• salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav.

Cum trebuie să fii remunerat pentru munca suplimentară?

Cum se efectuează retribuirea muncii suplimentare găsim în articolul 157 din Codul Muncii:

(1) În cazul retribuirii muncii pe unitate de timp (cu salariu tarifar sau cu salariul funcției), munca suplimentară (art.104), pentru primele două ore, se retribuie în mărime de cel puţin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp, iar pentru orele următoare - cel puţin în mărime dublă.

(2) În cazul retribuirii muncii în acord cu aplicarea sistemului tarifar de salarizare, pentru munca suplimentară se plăteşte un adaos de cel puţin 50 la sută din salariul tarifar al salariatului de categoria respectivă, remunerat pe unitate de timp pentru primele 2 ore, şi în mărime de cel puţin 100 la sută din acest salariu tarifar – pentru orele următoare, iar cu aplicarea sistemelor netarifare de salarizare – de 50 la sută pentru primele 2 ore şi, respectiv, 100 la sută din salariul minim stabilit pe unitate de timp – pentru orele următoare.

(2¹) - abrogat.

(2²) Pentru munca suplimentară prestată în conformitate cu art. 104 alin. (8), salariatul primește plata ordinară stabilită pe unitate de timp și un număr de ore libere, remunerate conform salariului de bază, egal cu numărul de ore de muncă suplimentară prestată.

(3) - abrogat.

Dublu se achită și munca efectuată în zile de weekend sau de sărbători legale.

*Codul Muncii nu prevede o sumă maximă cu care poate fi remunerat salariatul pentru orele suplimentare de muncă, respectiv angajatorul poate indica și un procent mai mare adaos.

În același timp, în Codul Muncii se menționează că se admite ca în con­tractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă să fie prevăzută posibilitatea de a compensa orele de muncă supli­mentară cu ore libere, cu acordul scris al părților. În acest caz, orele libere vor fi acordate în decurs de 30 de zile de la prestarea muncii suplimentare.

Ce faci dacă angajatorul nu vrea să achite orele suplimentare?

În cazul în care nu reușiți să ajungeți la un numitor comun, pe cale amiabilă, iar patronul continuă să se împotrivească, îți poți face dreptate, adresându-te Inspectoratului de Stat al Muncii iar ulterior în direct în instanță.

Aici găsești datele Inspectoratului Muncii: 
Site: ism.gov.md
e-mail: secretariat@im.gov.md

Telefon: 022 499400
Adresă: MD-2068, mun. Chișinau, str. Miron Costin 17/2

În cele mai dese cazuri este inevitabil să nu depășești programul de muncă - acest fapt oferindu-ți ție șansa de a câștiga suplimentar, iar angajatorului - de a acoperi necesarul de producție fără a angaja mai mult personal. Cu toate acestea, un astfel de regim nu e întotdeauna armonios. Munca excesivă poate duce la probleme de sănătate, la instabilitate psiho-emoțională, la degradarea relațiilor sociale și la multe alte probleme. 

De aceea, îndemnăm atât angajații, cât și angajatorii, să depună efort pentru a respecta programul de muncă și pentru a păstra mediul de muncă sănătos.