Sindicatele sunt instituții de consolidare și protecție a muncitorilor, de care a auzit aproape fiecare cetățean încă din perioada sovietică, când influența lor era una considerabilă. Ce s-a întâmplat cu ele după 1991, ce reprezintă astăzi sindicatele și ce importanță au ele pentru un angajat obișnuit - răspundem în acest articol, realizat cu suportul HR expertei Olesea Vascan, Președinta Asociației Specialiștilor Resurse Umane din Moldova - ASPERUM.
Un sindicat este o organizație a lucrătorilor a cărei scop este protejarea drepturilor acestora. Lucrătorii din mai multe ramuri sau instituții pot crea sindicate, care vor reprezenta și promova drepturile și interesele lor și vor negocia, după situație, condiții decente și echitabile de muncă. Ele nu aparțin statului, ci negociază cu statul - cu Guvernul, cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, fiind un instrument democratic important într-un stat funcțional.
Din punct de vedere juridic, modul de constituire și activitatea sindicatelor este reglementată prin Legea sindicatelor nr. 1129 din 07.07.2000. Potrivit acesteia, sindicatele sunt asociații din care fac parte, pe principii benevole, persoane fizice unite după interese comune sau activitate comună, constituite în scopul apărării drepturilor şi intereselor profesionale, economice, de muncă şi sociale colective şi individuale ale membrilor lor.
Conform art. 8 din Legea sindicatelor, baza sindicatelor este organizaţia sindicală primară, ce se constituie din iniţiativa a cel puţin 3 persoane. De regulă, fondatori ai sindicatului sunt salariați cu interese comune (profesie, ramură etc.), ce activează la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii, care au fost aleși în calitate de reprezentanți ai salariaților:
- Fondatorii adoptă Hotărârea de întemeiere și elaborează Statutul Sindicatului;
- Sindicatul activează în baza statutului și regulamentelor administrative proprii;
- Înregistrarea Sindicatului în calitate de persoană juridică are loc la Agenția Servicii Publice, conform Legii nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.
Unul din principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă, conform art. 5 din Codul Muncii al RM, este asigurarea dreptului sindicatelor de a exercita controlul obştesc asupra respectării legislaţiei muncii. Codul Muncii conferă sindicatelor un rol important în realizarea parteneriatului social, acționând în calitate de reprezentanți ai salariaților la nivel național ramural și teritorial. Sindicatele au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice, la formarea politicii sociale şi economice a statului și a politicii în domeniul muncii.
Sindicatele se pot asocia în centre sindicale ramurale sau interramurale teritoriale (la nivel de raion, unitate teritorială autonomă, municipiu, oraş), precum şi în centre sindicale naţional-ramurale şi naţional-interramurale sub formă de federaţii, confederaţii.
În Moldova, la nivel național avem Confederația Națională a Sindicatelor (CNSM), care este un centru sindical naţional ce unește alte centre sindicale şi este independentă de autorităţile publice, de partide şi alte organizaţii social-politice, nu este supusă controlului lor şi nu li se subordonează.
CNSM este constituită din 24 de centre sindicale naţional-ramurale, care întrunesc la rândul lor circa 300.000 de membri de sindicat. Una din direcțiile de activitate ale CNSM este elaborarea și desfășurarea programelor de formare continuă a funcționarilor și activiștilor sindicali. De asemenea, elaborarea studiilor, sondajelor sociologice, analizelor, cercetărilor ştiinţifice în domenii de interes sindical.
În ultimii 20 de ani observăm că salariații nu mai au tendința de a constitui sindicate. Mai multe sindicate au rămas lucrative în organizațiile de stat și în întreprinderile care au activat înainte de proclamarea independenței Republicii Moldova. În anul 2003 a fost aprobat Codul Muncii al RM și a devenit obligatorie încheierea unui contract individual de muncă dintre angajator și salariat. Astfel, apare un document obligatoriu, în care salariatul poate negocia cu angajatorul condițiile de muncă și beneficiile pe care dorește să le obțină în cadrul relației de muncă.
Olesea Vascan
HR expert, președinta Asociației Specialiștilor Resurse Umane din Moldova - ASPERUM
„Un factor important, care a influențat diminuarea asocierii în sindicate, este faptul că salariații nu mai au tendința de a lucra o viață în aceeași organizație. Avem efectul migrației forței de muncă și modificarea de mai multe ori a domeniului de activitate a persoanelor încadrate în cîmpul muncii. În condițiile Codului Muncii al R. Moldova, salariații pot să aleagă reprezentanții și să negocieze contracte colective de muncă și fără a se asocia în organizații sindicale. În întreprinderile private din R. Moldova practic nu auzim să se vorbească despre sindicate. Cu toate acestea, la nivel de țară sunt constituite mai multe federații sindicale în aproape toate domeniile de activitate, care sunt membre a Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova (CNSM). Pe site-ul și rețelele sociale a Federațiilor sindicatelor și CNSM observăm activități care confirmă realizarea drepturilor sindicatelor în contextul parteneriatelor sociale.” menționează experta Olesea Vascan.
Conform art. 12 din Legea Sindicatelor, sindicatul reprezintă şi apără drepturile şi interesele profesionale, economice, de muncă şi sociale colective şi individuale ale membrilor săi în autorităţile publice de toate nivelurile, în instanţele judecătoreşti, în asociaţiile obşteşti, în faţa patronilor şi asociaţiilor acestora.
Potrivit Codului Muncii, salariatul are dreptul să se adreseze la sindicate. La nivel de unitate (organizație de stat, companie privată) organul sindical reprezintă interesele în raporturile de muncă cu angajatorul.
E important de specificat că sindicatele nu se întâlnesc în toate întreprinderile. Astfel, pentru a putea exercita dreptul de adresare la sindicate sau pentru a avea posibilitate de a-ți apăra drepturile de salariat prin intermediul sindicatelor, este necesar ca Organizația Sindicală să aibă statut juridic conform legislației și lucrătorul să fie membru de organizație sindicală.
Legea sindicatelor, în art. 16, garantează apărarea dreptului membrilor de sindicat la muncă. Sindicatele apără dreptul membrilor săi de a dispune liber de aptitudinile lor; de a alege domeniul de activitate şi profesia; la remunerarea muncii, care ar asigura un nivel de trai decent.
Lichidarea, reorganizarea unităţii sau schimbarea formei de proprietate, întreruperea totală sau parţială a procesului de producţie din iniţiativa patronului (ce pot conduce la reducerea în masă a locurilor de muncă sau la înrăutăţirea condiţiilor de muncă), pot fi efectuate doar cu condiţia informării, cu cel puţin 3 luni înainte, a sindicatului din ramura respectivă şi iniţierii negocierilor colective în vederea respectării drepturilor şi intereselor lucrătorilor.
Conform art. 17 din Legea sindicatelor, sindicatele au dreptul să apere interesele membrilor de sindicat în problemele ce ţin de protecţia muncii, de acordarea înlesnirilor, compensaţiilor şi altor garanţii sociale în legătură cu influenţa asupra celor ce muncesc a factorilor de producţie şi ecologici nocivi. În cazul depistării la unităţi a încălcării cerinţelor de protecţie a muncii, tăinuirii accidentelor de muncă şi a cazurilor de îmbolnăviri profesionale ori al cercetării neobiective a acestor fapte, sindicatul poate cere conducătorilor acestor unităţi, autorităţilor publice competente luarea măsurilor de neamânat, tragerea persoanelor vinovate la răspundere.
Angajatorul solicită opinia consultativă a organului sindical în cazul concedierii:
O concluzie esențială este că sindicatele pot să negocieze cu angajatorul un contract colectiv de muncă care să includă o diversitate de beneficii pentru salariați, astfel obligând angajatorul să respecte interesele și să asigure nevoile salariaților. Totodată, sindicatul în calitate de persoană juridică poate să influențeze la nivel de ramură modificări ale legislației muncii în beneficiul salariaților.
La moment avem organizații sindicale în toate domeniile de activitate. Vă oferim spre exemplu o organizație sindicală primară și o organizație ramurală a sindicatelor.
Organizația sindicală primară a Agenției Servicii Publice a fost fondată de un grup de angajați ai Agenției și înregistrată la Ministerul Justiției la 25 iulie 2017. Consiliul sindical este ales din 13 persoane.
Federaţia Sindicatelor din Comunicaţii din Republica Moldova (FSCM) este o organizație non-guvernamentală şi reprezintă interesele a peste 13.500 de membri de sindicat din domeniul comunicaţiilor. FSCM este persoana juridică, înregistrată de Ministerul Justiţiei la 17 septembrie 1998. Membri FSCM sunt organizațiile sindicale primare ce activează la nivelul întreprinderilor din domeniul comunicațiilor.
Dreptul la libera asociere în sindicate a salariatului este conferit de Codul Muncii, inclusiv la constituirea de organizaţii sindicale şi aderarea la acestea pentru apărarea drepturilor sale de muncă, a libertăţilor şi intereselor sale legitime.
Pentru înregistrarea sindicatului, la Agenția Servicii Publice se prezintă, în termen de o lună de la data aprobării statutului, următoarele documente:
După înregistrarea la ASP, Organizația Sindicală va deschide un cont bancar pentru a asigura încasarea cotizației de la membrii de sindicat și efectuarea altor plăți.
Conform art. 35 din Legea sindicatelor, patronul (administraţia), de comun acord cu sindicatele, prevede în planul de afaceri sau în devizul de cheltuieli mijloace în mărime de cel mult 0,15% din fondul de salarii pentru utilizarea lor, în scopurile stabilite în contractul colectiv de muncă. Patronul (administraţia) efectuează fără plată, în modul stabilit, colectarea cotizaţiilor de membru al sindicatului şi le transferă lunar pe contul de decontare al organului sindical respectiv.
Angajatorul este obligat să creeze condiţii pentru activitatea sindicatului la nivel de unitate.
Conform art. 35 din Legea sindicatelor, angajatorul este obligat să acorde gratuit sindicatului respectiv încăperi cu tot inventarul, cu încălzire, iluminare, cu servicii de dereticare şi pază necesare activităţii acestuia. Sindicatul, fiind reprezentant al salariaților, poate negocia și încheia un contract colectiv de muncă cu angajatorul, pentru realizarea scopurilor sale și apărarea intereselor membrilor de sindicat. În condițiile contractului colectiv de muncă sindicatul poate negocia cu unitatea (angajatorul) de a pune gratuit la dispoziţia sindicatului respectiv mijloace de transport şi mijloace de telecomunicaţii pentru îndeplinirea obligaţiilor obşteşti. Clădirile, încăperile, amenajările şi alte obiecte de menire social-culturală, bazele de odihnă, taberele de întremare pentru copii şi adolescenţi, aflate la balanţa unităţilor sau arendate de ele, se pun gratuit la dispoziţia sindicatelor pentru organizarea odihnei, desfăşurarea activităţii cultural-educative, de cultură fizică şi întremare a membrilor colectivului şi familiilor lor conform contractului colectiv de muncă.
Aderarea la organizația sindicală are lor prin intermediul unei cereri scrise de salariat.
Totodată, pentru a facilita procesul de creare al organizațiilor sindicale primare, CNSM a elaborat un set de documente-model, care pot fi utilizate în acest proces, fiind adaptate situației.
Așadar, prin intermediul instituției sindicatelor, Legislația muncii oferă salariaților oportunitatea de a acționa în vederea apărării intereselor lor și negocierii cu angajatorul a condițiilor decente de muncă. Totuși, este important ca fiecare salariat să găsească metodele și mecanismele relevante, care să-l ajute să-și protejeze drepturile de angajat și să se bucure de o experiență pozitivă în activitatea profesională.