Poți împrumuta bani de la angajator? Află dacă este posibil și în ce condiții

Știm că te-ai obișnuit să mergi după un împrumut la bancă sau la o instituție de microcreditare, deși tare ne-am fi dorit să nu ajungi acolo, dar, să știi că unii angajați apelează la angajatorii lor atunci când ajung în impas financiar. Este o practică reglementată de Codul Civil, dar nu foarte populară în țara noastră. De ce se întâmplă acest lucru, discutăm împreună cu avocatul Marin Jalbă, care ne va ajuta să-ți explicăm detaliat prevederile legale, destul de greu de „digerat”.

Împrumutul cu sau fără dobândă pentru angajați: cum și în ce condiții se acordă?

Pentru început, trebuie să știi că raporturile de muncă între angajator și salariat sunt reglementate de Codul Muncii, iar cele de împrumut, de Codul Civil. Potrivit art. 1242 din Codul Civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător), care este, de fapt, angajatorul, se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul), adică salariatului, bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate, la expirarea termenului pentru care i-au fost date. 

Se poate percepe dobândă pentru un astfel de împrumut? Răspunsul este da. Însă, conform legislației, contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau însăși documentul nu prevede altfel. Raporturile de împrumut nu trebuie să afecteze relația de muncă dintre angajator și salariat sub nicio formă. 

Marin Jalbă

Avocat

„Singurul aspect care leagă aceste două relații este că întrunesc aceleași părți: angajatorul, care este și împrumutătorul, și salariatul, care este și împrumutat, dar efectele juridice ale celor două contracte sunt distincte și sunt guvernate de legi diferite. Relația angajator - salariat este reglementată de Codul Muncii, iar cea dintre  împrumutător - împrumutat de Codul Civil”, menționează  avocatul Marin Jalbă. 

Angajatorii sunt obligați să acorde împrumuturi salariaților?

Legea nu stipulează obligativitatea angajatorilor de a acorda împrumuturi salariaților. Este la latitudinea companiilor să decidă dacă vor să facă acest pas. Cert este că măsura contribuie foarte mult la creșterea gradului de loialitate, din partea angajaților, care se simt mult mai apreciați și încurajați pentru meritele lor.  

În acest mod, angajatorii își stimulează salariații de a fi productivi, de a rămâne în companie și de a se simți confortabil la locul de muncă. Trebuie să recunoaștem că unui angajat îi este mult mai comod să împrumute de la propriul său angajator, decât de la o bancă sau o companie de microfinanțare, din două considerente. În primul rând, poate discuta și negocia, inclusiv, ratele dobânzilor, cu angajatorul, care, atenție, pot să nu fie percepute. Dar, chiar dacă se aplică anumite dobânzi, acestea sunt considerabil mai mici decât cele prevăzute de bănci. Totodată, cele două părți pot negocia și în cazul întârzierilor de achitare. Angajatorii fiind mult mai îngăduitori în privința aplicării penalităților față de proprii angajați. Totuși, în pofida acestor avantaje, numărul companiilor care le oferă angajaților împrumuturi este mic, susțin avocații. 

Ce se întâmplă atunci când salariatul este concediat sau decide să-și schimbe locul de muncă până la restituirea împrumutului?

În acest caz, doar raporturile de muncă se vor încheia, dar cele de împrumut, reglementate de Codul Civil, vor guverna până la restituirea întregii sume a împrumutului. 

„Aceasta nu înseamnă că odată cu încetarea raporturilor de muncă,  încetează și raportul de împrumut. Ele sunt contracte diferite. Contractul de împrumut poate fi stabilit pentru o perioadă lungă, scurtă, sau una care depășește și perioada de muncă a salariatului,  de aceea, contactele sunt tratate ca două rapoarte diferite, dintre care, cel de împrumut, are rolul de stimulare și încurajare a salariaților”, precizează avocatul Marin Jalbă.

L-am întrebat pe avocat de ce totuși angajații ar fi tentați să se împrumute de la proprii angajatori, dar nu de la instituțiile abilitate, în acest sens? Potrivit lui Marin Jalbă, explicația constă în dobânda mică și facilitatea accesării împrumutului. 

„Deja este cunoscut că o bancă oferă un împrumut mai greu, iar companiile de microcreditare acordă împrumuturi la dobânzi exagerate. De aceea, salariatul este nevoit, fie să meargă să convingă banca și să prezinte o mulțime de acte, fie să apeleze la instituțiile de microfinanțare, care nu solicită un set mare de documente, dar în schimb percep o dobândă care valorează cât tot salariu. Și aici apare opțiunea trei, care, pentru mulți salariați este salvatoare, deoarece angajatorul poate să-i ofere împrumutul într-un termen mai scurt. Totodată, angajatorul știe care este salariul angajatului, care este perspectiva profesională și cum ar putea acesta să-i returneze banii”, mai adaugă avocatul Marin Jalbă. 

Împrumutul: bonus sau facilitate motivantă?

Art. 19 din Codul Fiscal stipulează foarte clar facilităţi acordate de angajator și împrumutul nu se regăsește printre ele. De aici și apare simpla explicație că un împrumut NU poate fi un bonus. 

Împrumutul este o opțiune, o strategie prin care angajatorul își stimulează, motivează și susține salariații. În mare parte, angajatorii percep o dobândă la împrumuturile pe care le oferă angajaților. Vei fi mirat când vei afla că unii angajatori, nu doar anulează dobânzile, dar și întreaga sumă a împrumutului, iar ca urmare, salariatul nu trebuie să mai întoarcă nimic. Dar, astfel de gesturi de generozitate sunt foarte puține.

„Potrivit Codului Fiscal, angajatorul ar putea face acest lucru și ar putea califica această facilitate ca pe o cheltuială a companiei, din puncte de vedere fiscal”, punctează avocatul Marin Jalbă. 

Care este dobânda maximă în astfel de contracte de împrumut?

Potrivit lui Marin Jalbă, se aplică regulile generale privind dobânda rezonabilă, nu există un plafon stabilit, dar aceasta nici nu poate fi exagerată. 

„Din practică, vă pot spune că, de obicei, dobânda este mult mai accesibilă decât cea prevăzută de instituțiile bancare, deoarece, în caz contrar, salariatul nu ar accesa acest împrumut oferit de angajator”, mai adaugă Marin Jalbă. 

Potrivit avocatului, nici suma împrumutului nu este plafonată, dar aceasta nu poate depăși suma profitului companiei.

„În caz contrar, s-ar dovedi că compania este în minus și acordă împrumuturi mai mult decât are capacitatea. Atunci, ar putea apărea problema că o campanie ar putea intra în incapacitate de plată pentru că a acordat multe împrumuturi. Și deja această companie se transformă într-o organizație non - bancară de creditare sau într-o bancă și poate fi în incapacitatea de a - și  achita furnizorii, iar statul, ar putea percepe acest împrumut  ca pe o intenție de a falimenta compania”, susține avocatul Marin Jalbă. 

Cine și cum este impozitat?

Potrivit legislației, angajatorul, adică împrumutătorul are obligația să declare împrumuturile pe care le oferă angajaților la Serviciul Fiscal de Stat, iar dobânda, care reprezintă venitul său, este impozitată. Deci, angajatorul trebuie să achite impozite pentru dobânda pe care o primește de la angajator. 

Și salariatul plătește impozite pentru împrumutul de care a beneficiat? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să pronim de la faptul că un împrumut nu este un venit.  

„Conform contractului de împrumut, angajatul primește în proprietate, pentru o anumită perioadă de timp, o sumă de bani, dar el are obligația de a o restitui.  Respectiv, acesta nu este un venit, de aceea nu poate fi impozitat”, menționează avocatul Marin Jalbă.

Concluzii

Deși pare foarte ofertant, în realitate însă, foarte puțini salariați apelează la această formă de împrumut și la fel de puțini sunt și angajatorii dispuși să le pună la dispoziție un astfel de instrument.

Dacă ajungi însă la o astfel de masă de discuții, trebuie să reții că contractul de împrumut se semnează între o persoană juridică, împrumutătorul, și una fizică - împrumutatul. 

„În acest document se indică termenul, suma împrumutului, eventuala dobândă, dacă există, eventualele penalități, în cazul nerespectării termenelor de plată, modalitatea de predare și primire a sumei împrumutului, modalitatea de restituire (în casă sau în contul bancar al companiei) sau, eventual, prin reținerea din salariu”, subliniază Marin Jalbă. 

Avocatul spune însă că reținerea plăților din salariu este o practică ilegală, deoarece contravine Codului Muncii și cel mai corect ar fi ca după doar după ce salariatul a primit leafa, să returneze suma împrumutului. Pe lângă prevederile contractului de împrumut, rămân valabile obligațiile angajatorului de a-i achita salariatului leafa în termen. Totodată, dacă un angajat a primit un împrumut din partea angajatorului, acesta nu trebuie să se simtă obligat față de acesta și să-i fie mai docil, să îndeplinească sarcini care nu sunt incluse în fișa de post sau să lucreze peste program. Nu uita: contractul de împrumut nu are scopul de a exploata angajații, dar de a-i motiva, susține și stimula.