Munca și dreptul de a o practica în Republica Moldova

Este sau nu respectat dreptul la muncă în Republica Moldova? O întrebare care nu are un răspuns exact, deoarece depinde foarte mult de context, aspect și perspectivă. Nu o spunem noi, dar o confirmă datele statistice și chiar o recunosc autoritățile. Cert este că angajarea continuă să fie o piatră de grea încercare pentru persoanele cu dizabilități, cele de etnie romă, persoanele transgender, dar și pentru alte grupuri sociale, aflate în minoritate. Faptul că sunt mai puțini decât majoritatea nu înseamnă cu nu există. Și nu înseamnă că problema lor, nu este și a noastră, a întregii societăți. Sau, cel puțin, așa ar trebui să fie.

Decembrie nu reprezintă doar luna sărbătorilor, dar și a conștientizării, inclusiv a drepturilor pe care le avem și pentru care trebuie să ne asigurăm că ne sunt respectate. Iar dreptul la muncă este esențial, și așa ar trebui să rămână. 

Dreptul de a munci, garantat de Constituție!

Art. 43 din Constituția Republicii Moldova asigură dreptul la muncă și la protecția muncii. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva șomajului.

Atât de clar și atât de simplu, am putea spune la prima vedere. Dar, pentru multe persoane din țara noastră, angajarea pare să rămână un vis. Simplu fapt că utilizezi un scaun rulant sau că ești de etnie romă ar putea ține angajatorii departe de tine. Destul de departe, atât încât drumul spre un proces de recrutare să fie oprit încă de la o primă etapă. Trist, nu-i așa? În spatele unui refuz stau două frici. A unui angajator, căruia îi este teamă de „o dizabilitate”, dar și a unui candidat, înfricoșat de un eșec în plus.

Ludmila Iachim

Directoarea executivă a Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova

„Încă multor angajatori le este frică să angajeze persoane cu dizabilități, deoarece probabil au avut experiențe mai puțin plăcute în trecut. Le este frică de dizabilitate, deoarece nu știu cum va reacționa persoana în dependență de necesitatea specială pe care o are. Dar și societatea încă nu este suficient de deschisă și percepe persoanele cu dizabilități ca pe o problemă sau ca pe niște oameni care doar beneficiază de alocații de la stat”, afirmă Ludmila Iachim, directoarea executivă a Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova.

Cum rămâne cu persoanele abia ieșite din detenție, cu consumatorii de droguri și substanțe psihoactive, cu persoanele diagnosticate cu dizabilități intelectuale și psihosociale? Numărul celor din urmă crește alarmant. Cifra lor încă nu este sub lupa autorităților. Depresia, de multe ori, mocnește în tăcere, într-un loc izolat, cât mai departe de lume. Iar schizofrenia în spatele spitalelor de psihiatrie. În cazul acestor oameni, munca ar fi ca o „vindecare” de singurătate, frică și incertitudine, dar și o metodă eficientă de integrare. Într-un tot întreg, într-o echipă și o societate capabilă să-i vadă și ajute pe toți. 

„Grupul nostru țintă sunt persoanele cu dizabilități fizice, dar suntem contactați de diferite persoane, deoarece sunt puține organizații care pot oferi servicii de angajare asistată, așa cum facem noi, iar statul mai puțin dispune de astfel de servicii. Din 2013 și până în prezent, peste 400 persoane cu dizabilități au fost angajate cu suportul oferit de Asociația „MOTIVAȚIE”. În ultimii ani, multe dintre persoanele care se adresează la noi sunt cu dizabilități psihosociale, bolile secolului. Sunt persoane care au o carieră în spate, au studii foarte bune, dar dizabilitatea și boală îi limitează. Este foarte complicat, deoarece în cazul lor, este nevoie de suport în permanență în procesul de angajare. Starea de sănătate a acestor persoane se agravează foarte mult dacă nu sunt administrate medicamentele la timp. Aceste persoane vor să lucreze, dar au nevoie de suport, în mod individual și permanent”, precizează Ludmila Iachim. 

De ce persoanele trans se judecă cu statul pentru ceea ce sunt?

Și comunitatea LGBT+ se confruntă cu dificultăți în procesul de angajare. Persoanele homosexuale și cele bisexuale mai puțin, din cauza că majoritatea nu își divulgă orientarea sexuală, pentru a evita umilința și discriminarea. 

Angelica Frolov

Administratoarea Centrului de Informații GENDERDOC-M, coordonatoarea de Program Lobby și Advocacy a Drepturilor LGBT

„Orientarea sexuală nu este ceva ce este vizibil. Din acest motiv, majoritatea decide să nu o comunice nimănui, nici colegilor, nici angajatorilor, de aceea nu avem cazuri în care simțim discriminarea. De obicei, nu sunt cele mai dese încălcări față de acest grup”, susține Angelica Frolov, administratoarea Centrului de Informații GENDERDOC-M, coordonatoarea de Program Lobby și Advocacy a Drepturilor LGBT.

Situația este total diferită în cazul persoanelor transgender, oameni ai căror identitate de gen este opusă sexului atribuit la naștere. Genul masculin sau feminin, care ni se atribuie oficial la naștere, se bazează strict pe caracteristicile noastre fizice. Totuși, este posibil ca acesta să fie diferit de identitatea noastră de gen, adică de ceea ce credem noi înșine despre propriul gen și de felul în care îl percepem. Și acest lucru ar părea destul de simplu de înțeles, ca și cele menționate anterior, dar se pare că nu este așa. 

„Persoanele trans sunt vizibile, mai ales dacă nu și-au schimbat documentele. Iar schimbarea documentelor este un proces foarte lung, anevoios, care durează mulți ani. Persoana deja arată conform sexului dorit, dar în documente are sexul primit la naștere. În cazul acestor persoane, situația este foarte complicată, deoarece persoanele trans sunt foarte discriminate la locul de muncă”, menționează Angelica Frolov. 

În multe cazuri, aceste persoane nu sunt angajate doar pentru că sunt transgender. Altfel spus, pentru că au decis să fie cine sunt, pentru că au ales să nu conteze „ce va spune lumea” și pentru că au avut curajul să se audă. 

„Desigur că nu li se comunică că nu sunt angajate pentru că sunt persoane LGBT. Orice angajator, când are de ales între mai mulți candidați, nu este obligat să explice de ce a optat pentru o anumită candidatură. Simplu - nu ești compatibil cu funcția vacantă, există un alt candidat mai bun decât tine, etc. E foarte complicat să demonstrezi într-un proces de recrutare că nu ai fost angajat pe motiv de discriminare sau că într-adevăr a fost cineva mai bun decât tine”, spune Angelica Frolov.

Problemele nu încetează nici pentru cei care reușesc totuși să treacă de etapă de recrutare. Dincolo de ușile de birou există mult mobbing, hărțuire, intimidare. Un calvar greu de suportat, pentru un drept garantat de Constituție - cel de a avea un loc de muncă și de a fi angajat. 

Angelica Frolov

Administratoarea Centrului de Informații GENDERDOC-M, coordonatoarea de Program Lobby și Advocacy a Drepturilor LGBT

„În colectiv se crează o atmosferă insuportabilă, intimidantă din partea altor colegi sau chiar din partea șefilor, când aceste persoane sunt luate în derâdere, se fac bancuri la adresa lor. Atitudinea din colectiv este cea mai mare problemă”, afirmă Angelica Frolov, administratoarea Centrului de Informații GENDERDOC-M, coordonatoarea de Program Lobby și Advocacy a Drepturilor LGBT.

Și pentru că vrem să ne asigurăm că ai înțeles corect ce înseamnă „mobbing-ul”, îți explicăm că este exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate. Exemple de mobbing sunt: teroare psihică, șicanare repetată la locul de muncă, atacuri la demnitatea persoanei prin violență verbală și fizică, insulte, răspândirea informațiilor neadevărate despre persoană cu scopul de o izola și chinui. Și aici, desigur, apare întrebarea: Cum putem opri acest fenomen periculos? Un prim pas ar fi modificarea legislației, pentru ca înlocuirea documentelor, în cazul persoanelor transgender, să dureze mai puțin. 

„Nu avem o lege care ar reglementa acest lucru și atunci, singura posibilitatea este să înlocuiești documentele de identitate printr-o hotărâre judecătorească. Curțile noastre sunt suprasolicitate. Uneori, aceste persoane așteaptă și câte jumătate de an organizarea unei ședințe de judecată”, spune Angelica Frolov. 

Ai înțeles corect. Aceste persoane merg în instanța de judecată, iar cu ajutorul unui avocat, care reprezintă drepturile și interesele persoanelor trans în Moldova, depun o cerere pentru a obține o procedură clară și previzibilă pentru schimbarea documentelor de stare civilă și a documentelor de identitate, în urma schimbării de sex și a identității de gen. 

„Este un paradox. De ce ar trebui să mergi în judecată și să demonstrezi că ești cine ești și vrei să-ți schimbi documentele. Aceasta este ceea ce încercăm noi să facem, să nu mai fie această nevoie. Sunt legi clare, adoptate în multe alte țări. Mai mult ca atât, există state în care persoana transgender merge la instituția abilitată de perfectarea actelor și comunică pe propria răspundere că este o persoană trans și că vrea să-și înlocuiască documentele, iar acest lucru este suficient. În multe țări europene, procedura durează maximum o lună”, punctează Angelica Frolov. 

La noi însă, procesul se întinde până la cinci ani. O perioadă lungă, în care o persoană transgender este purtată prin sălile de judecată, insultată la locul de muncă sau poate chiar atacată în plină stradă. Încă mai există cazuri în care unii judecători pot solicita certificate suplimentare, care să confirme că persoana trans este în toată deplinătatea facultăților mintale, atunci când solicită înlocuirea documentelor de identitate și stare civilă. Iar acest lucru reprezintă o altă încălcare gravă a drepturilor omului.

Dreptul la muncă - asigurat pentru majoritatea

Dreptul la muncă este unul dintre cel mai puțin lezate drepturi în Republica Moldova. Altfel spus, ești un „norocos” dacă faci parte din majoritatea socială, dar nu dintr-un grup minoritar. Republica Moldova se pare că încă nu este dispusă să accepte diversitatea. E mult de muncă, iar schimbarea de mentalitate este cel mai greu de realizat. 

Ceslav Panico

Avocatul Poporului

„Dreptul la muncă este unul dintre drepturile asupra căruia se atrage cel mai puțin atenția, la acest aspect, cu toate acestea, am observat că Ministerul Muncii și Protecției Sociale are progrese bune în combaterea muncii nedeclarate. Datorită modificărilor la nivel legislativ, pot fi desfășurate mai multe controale inopinate și conform datelor furnizate de minister, numărul persoanelor formalizate care munceau la negru a crescut semnificativ, comparativ cu ultimii ani, dar, oricum, avem nevoie de mai multă incluziune și de politici și, desigur, este nevoie de mai mult buget pentru promovare. Nu doar pentru salarizare, dar și pentru reforma Restart”, susține Ceslav Panico, Avocatul Poporului.

Autoritățile spun însă că au realizat progrese legislative, recunoscute nu doar la nivel național, dar și internațional.

Vasile Cușca

Secretar de stat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale

„Când vorbim despre dreptul la muncă, trebuie să analizăm din ce aspect este abordat subiectul și din care perspectivă. Dacă analizăm din perspectivă legislativă, atât Codul Muncii, cât și alte legi și acte normative sunt bune, întrucât asigură promovarea drepturilor omului. Cadrul normativ este bun, noi suntem apreciați chiar de unii experți internaționali, de partenerii de dezvoltare, dar avem provocări la componenta de implementare și la sensibilizarea celor din societate, deoarece pentru categoriile defavorizate, care sunt pe piața muncii într-o minoritate, sunt multe dificultăți. Dar, nu putem spune că lucrurile nu se schimbă. În ultimii ani, inclusiv în ultima perioadă, prin anumite măsuri și intervenții noi promovăm abilitățile persoanelor, dar nu dizabilitatea lor. Pentru fiecare categorie socială minoritară există aspecte și provocări”, afirmă Vasile Cușca, secretar de stat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale. 

Avocatul Poporului și-a manifestat îngrijorarea față de „reducerea” bugetului pentru asistența socială și ocupațională pentru anul viitor.

Ceslav Panico

Avocatul Poporului

„Din păcate, am văzut în Legea bugetului pentru anul 2025, care încă nu este definitivată, reducerea cu aproximativ jumătate de miliard de lei pe segmentul asistență socială și câmpul muncii. Cred că este o problemă, deoarece avem nevoie de susținut reforma Restart și reforme adiționale, pentru a promova, inclusiv, dreptul egal la muncă, incluziunea”, punctează Ceslav Panico, Avocatul Poporului. 

Ministerul Muncii și Protecției Sociale spune că nu este vorba despre o reducere de buget, dar despre mai multe ajustări, dictate de realitățile demografice și migraționale.

Vasile Cușca

Secretar de stat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale

„Nu s-a redus bugetul, au fost anumite ajustări, la anumite componente. Bugetul se formează reieșind din planificarea și necesitățile existente. Pe anumite componente a fost redus numărul de beneficiari, deoarece, numărul de copii nou-născuți a scăzut, la fel și numărul persoanelor cu dizabilități, din cauza migrației. Aspectele acestea influențează foarte mult asupra planificărilor și a bugetului. În plus, trebuie să ținem cont că pentru această perioadă au fost planificate niște sume pentru vulnerabilitatea energetică, iar în cazul în care se majorează tarifele la gazele naturale, ne rezervăm dreptul să înaintăm solicitări suplimentare de majorare a bugetului social, deoarece a fost efectuat reieșind din vechile tarife”, menționează Vasile Cușca, secretar de stat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Concluzii 

Dreptul la muncă nu este doar o prevedere legală, dar și un temei al demnității umane, care merită să fie protejat și promovat în întreaga sa complexitate. În fiecare an, Oficiul Avocatului Poporului efectuează un studiu privind percepțiile asupra drepturilor omului în Republica Moldova. Cercetarea de anul trecut arată că există încă categorii vulnerabile de lucrători care se confruntă cu dificultăți în obținerea și menținerea unui loc de muncă decent și sigur. În opinia respondenților, cel mai mult este respectat dreptul la muncă al persoanelor refugiate (60,1 %) și al femeilor (58,3%), fiind urmat de cetățenii de rând (55, 3%).

Deși se observă un anumit nivel de conformitate în respectarea dreptului la muncă pentru anumite categorii, preocupările persistente sunt legate de grupurile precum consumatorii de droguri și substanțe psihoactive (35,3 %), cetățenii din regiunea transnistreană (39,7%), persoanele cu dizabilități(38,8%) și cele de etnie romă (42,7%).

Ceslav Panico

Avocatul Poporului

„Totul depinde de forța de muncă și locurile de muncă. Ca și țară, avem nevoie mai mult de forță calificată, în special în afara Chișinăului, în teritoriu. Trebuie să motivăm, să integrăm și să susținem incluziunea, inclusiv administrația publică locală trebuie să motiveze, să susțină tinerii specialiști ca să rămână în teritoriu, să continuie să progresele și să le ofere această platformă de integrare”, subliniază Ceslav Panico, Avocatul Poporului. 

Dreptul la o remunerare echitabilă trebuie să asigure o existență umană demnă. Statul este obligat să asigure lucrătorilor un salariu minim, care să le permită un trai decent. Deși se constată o tendință pozitivă de creștere a salariului minim în ultimii ani, valoarea acestuia rămâne însă a fi insuficientă pentru a garanta un trai decent persoanelor care beneficiază de acest tip de remunerare. 

Delucru.md a lansat un experiment social în mediul online și și-a provocat urmăritorii să răspundă care dintre drepturile asociate cu domeniul muncii le sunt încălcate cel mai des. Unul dintre utilizatorii platformei și rețelelor noastre ne-a scris că nu este lăsat să plece în concediu atunci când își dorește. O tânără ne-a spus că a fost angajată în lipsa unei fișe de post și că primește sarcini în plus. O altă persoană s-a plâns că nu primește niciodată salariul la timp, iar o femeie ne-a povestit că lucrează peste program, fără a fi remunerată pentru munca suplimentară. 

Da, dragii noștri. Toate exemplele enumerate sunt încălcări grave ale drepturilor omului, care nu ar trebui tolerate.

Reține! Drepturile fundamentale nu sunt un moft, dar o necesitate pentru construirea unei societăți durabile și echitabile.