Cele mai recente estimări în domeniul resurselor umane și pieței muncii arată că companiile vor avea probleme vizibile în găsirea forței de muncă din 2025, an în care piaţa muncii va fi dominată de generaţia milenialilor, scrie Adevărul. Psihologii de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj analizează trăsăturile milenialilor şi cum vor schimba aceștia cultura organizaţională a companiilor.
„Din 2025, piaţa muncii va fi dominată de generaţiile Millennials şi Z, care vor depăşi generaţiile Baby boomers şi X. Se va schimba practic profilul pieţei muncii”, explică psihologul Daniel David, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie al UBB Cluj. Baby boomers este generaţia celor care au peste 55 de ani - copiii născuţi după cel de-al II-lea război mondial, când a avut loc o explozie a natalităţii; generaţia X sunt cei care au între 33 şi 55 de ani; milenialii au între 18 şi 33 de ani, iar generaţia Z sunt cei sub 18 ani.
Cercetătorul explică - „milenialii sunt copiii generaţiei baby boomers şi ai generaţiei X şi se percep ca fiind foarte speciali. Pe de o parte, părinţii X au investit în ei foarte mult, echipându-i cu multe abilităţi: ore de limbi străină, sport, tehnologie, etc, lucruri de care ei înşişi nu au beneficiat.” Pe de altă parte, părinţii din generaţia baby boomers şi-au educat copiii în logica „tu eşti puternic”, „tu poți să-ți schimbi viața”. Această diferenţă de percepţie se răsfrânge puternic şi asupra modului în care este abordat locul de muncă.
Milenialii sunt o generaţie cu competenţe tehnologice foarte dezvoltate, fiind crescuţi cu computerul şi smartphone-ul lângă ei, ceea ce face ca utilizarea acestora să fie foarte naturală. Generaţiile X şi baby-boomers folosesc computerul şi telefonul mobil, dar nu o fac la fel de natural. De asemenea, milenialii sunt, statistic vorbind, mai inteligenţi decât Generaţia X, la fel cum aceasta a fost mai inteligentă decât generaţia dinainte, precizează specialistul.
Când intră pe piaţa muncii, această generaţie întreabă întâi: „ce are firma să-mi dea mie?”. Părinții lor sunt angajaţii dedicaţi organizaţiilor, cei care muncesc câte 20-30 de ani pentru o companie sau corporatiștii, în stare să rămână peste program și să-și ia două joburi concomitent ca să facă bani.
Milenialii vin cu o perspectivă foarte diferiă: „ei muncesc ca să trăiască, nu trăiesc ca să muncească, cum făcea, de exemplu, generaţia Baby boomers. Generaţia X a fost prima care a vrut echilibru între viaţă şi muncă, iar milenialii duc şi mai departe asta”, arată psihologul. „E esenţial pentru ei să meargă cu plăcere la muncă, să fie prieteni cu colegii, să lucreze în echipă. Ei vor ca munca să fie o extensie a vieţii lor, să le aducă satisfacţii”.
Cum rămâne, deci, cu salariul, cât de materialiști sunt milenialii?
„Pentru mileniali, nevoia unui salariu mare este dată şi de necesitatea de a menţine condiţiile de emancipare în care au fost crescuţi de părinţii lor”, spune psihologul.
„Au nevoie constantă de supervizare, să aibă un leader care să fie acolo pentru ei, au nevoie de mentorat, de încurajări, de recunoaşterea valorii. De foarte multe ori, nu-s foarte focalizaţi pe performanţă, adică ei consideră de multe ori că recompensele trebuie să vină pentru simplul fapt că s-au implicat în proces, indiferent dacă rezultatul a fost sau nu obţinut. Toate caracteristicile astea vor schimba forţa de muncă”, concluzionează specialistul.
Având în vedere că aceştia sunt foarte bine echipaţi, cunosc foarte bine tehnologia, limbile străine şi pot circula în Uniunea Europeană, îşi vor putea găsi foarte uşor un loc de muncă în spaţiul vestic. Firmele, mai ales cele din Moldova, vor trebui să-şi schimbe cultura organizaţională, dar şi aşa le va fi greu să-i ţină aici.
Problema milenialilor este că, deşi sunt o generaţie mai inteligentă decât celelalte, şcoala a fost gândită pentru generaţiile X şi baby boomers. Şcoala le transmite mai ales cunoştinţe, ori ei nu au nevoie de cunoştinţe, pentru că le găsesc la un click distanţă pe internet.
Ei au nevoie să fie învățați cum să gândească critic pentru a putea face diferenţa între cunoştinţele ştiinţifice şi pseudo-cunoaştere.