Dreptul de autor: ce este și cum poate fi protejat

Fiecare dintre noi este, într-un fel sau altul, autor, deoarece a creat o poezie, un cântec, o coregrafie, un program pentru calculator, o fotografie sau o lucrare științifică  pe parcursul vieții. Nu sunt autori doar persoanele cunoscute, notorii, care au scris multe opere sau au pictat multe lucrări. Legea spune că autorul este persoana fizică sub al cărei nume, pentru prima, dată este publicată opera, în absența unei probe contrare. De ce este important să ne protejăm opera și ce riscă cei care ne fură creația, aflați din acest articol.

„Nu merge unde te duce drumul, mergi pe unde nu există un drum și lasă o urmă.”

Ce este dreptul de autor?

Dreptul de autor și drepturile conexe reprezintă un ansamblu de norme ce reglementează relațiile care apar în legătură cu crearea și valorificarea operelor literare, artistice și științifice, interpretărilor, fonogramelor, videogramelor și emisiunilor organizațiilor de difuziune. Autorul beneficiază de protecția dreptului de autor asupra operei sale prin simpla ei creare. 

Pentru apariția și exercitarea drepturilor conexe nu este necesară respectarea unei formalități. În absența unei probe contrare, persoana fizică sau juridică, a cărui nume sau denumire apare în mod obișnuit pe o imprimare a interpretării, pe o fonogramă, o videogramă sau pe imprimarea unei emisiuni, se consideră interpret, producător de fonogramă sau videogramă, respectiv, organizație de difuziune prin eter sau prin cablu. Se consideră autor persoana fizică sub al cărei nume pentru prima dată este publicată opera, în absența unor probe contrare. Nu se consideră autor, persoana care a contribuit la crearea operei printr-un aport financiar sau organizatoric.

Potrivit art. 5 din Legea nr.  230/2022, pentru ca drepturile de autor să fie protejate, operele din domeniul literar, artistic și științific, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoștința publicului, trebuie să fie originale. Totodată, opera trebuie să fie rezultatul unei creații intelectuale din partea autorului. Pentru recunoașterea și protejarea dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte formalități. Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material în care și-a găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect nu conferă proprietarului acestuia niciunul dintre drepturile acordate autorului de lege.

Dar, care sunt opere protejate prin drept de autor? Potrivit Legii nr.230/2022, acestea includ:

• operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii, etc.);
• programele pentru calculator;
• operele științifice;
• operele dramatice și dramatico-muzicale, scenariile, partiturile, sinopsisurile filmelor;
• operele muzicale cu sau fără text;
• operele coregrafice și pantomimele;
• operele audiovizuale;
• operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, desenele, design;
• operele de arhitectură, urbanistică și de artă horticolă;
• operele de artă aplicată;
• operele fotografice și operele obținute printr-un procedeu analog fotografiei;
• hărțile, planșele, schițele și lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei, arhitecturii și din alte domenii ale științei;
• bazele de date;
• alte opere.
  

Drepturi morale vs drepturi patrimoniale

Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale și drepturi morale. Cele din urmă sunt imprescriptibile și nu pot fi înstrăinate. Dar, care mai exact sunt acestea? Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:

• paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale și dreptul de a pretinde o astfel de recunoaștere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obișnuiește, în cazul oricărei utilizări a operei, cu excepția cazurilor când acest lucru este imposibil și când lipsa obligației de a indica numele autorului decurge din alte prevederi;

• nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la utilizarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);

• respectarea integrității operei – dreptul la protecția operei sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte modificări, care prejudiciază onoarea sau reputația autorului;

• divulgarea operei – dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoștința publică, în ce mod și când;

• retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial, despăgubind pe titularul dreptului de utilizare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării.

Dreptul la retractarea operei nu se aplică programelor pentru calculator, operelor audiovizuale, bazelor de date și operelor de arhitectură. După decesul autorului, exercitarea drepturilor sale morale se transmite moștenitorilor, potrivit legislației civile, pe termen nelimitat. Dacă nu există moștenitori, exercitarea acestor drepturi revine organizației de gestiune colectivă al cărei membru a fost autorul sau organizației de gestiune colectivă cu care acesta a avut o legătură directă.

După ce ți-am explicat detaliat ce presupun drepturile morale, îți propunem să trecem la cele patrimoniale. În cazul lor, autorul sau alt titular are dreptul la o remunerație echitabilă. Cuantumul și modul de achitare a acesteia pentru fiecare caz și mod de valorificare a operei se stabilesc în contractul de autor sau în contractele pe care organizațiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale le-au încheiat cu utilizatorii. Autorul sau titularul dreptului de autor, cu excepția autorului unui program pentru calculator și a autorului bazei de date, are dreptul patrimonial exclusiv să permită sau să interzică utilizarea operei sale, inclusiv prin:

• reproducerea operei;
• distribuirea operei;
• închirierea operei, cu excepția operelor de arhitectură și a operelor de artă aplicată;
• împrumutul operei;
• importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecționate cu consimțământul autorului sau al titularului dreptului de autor;
• comunicarea publică a operei;
• punerea la dispoziția publicului a operei;
• radiodifuzarea operei;
• retransmiterea prin cablu a operei;
• retransmisia operei;
• realizarea de opere derivate (traduceri, adaptări, aranjamente, transformări sau modificări ale operei).
  

Subiecți al drepturilor de autor și drepturi conexe pot fi persoanele fizice și juridice, atât cetățeni ai Republicii Moldova, cât și persoane cu cetățenie străină sau apatrizii. 

Cum pot fi înregistrate drepturile de autor?

Pentru apariția și exercitarea dreptului de autor nu se cere înscrierea operei sau orice alt act de notificare ori alte formalități. Cu toate acestea, titularul drepturilor exclusive de autor asupra unei opere publicate sau nepublicate poate să o înscrie în Registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturile conexe în decursul duratei termenelor de protecție.

Persoanei care și-a înscris opera i se eliberează o adeverință de modelul stabilit, care nu poate servi drept prezumție a paternității. În caz de litigiu, instanța judecătorească poate recunoaște înscrierea drept prezumție a paternității, dacă nu se va dovedi altfel.

Cererea se depune la AGEPI:

• direct (de către solicitant sau de reprezentantul acestuia);
• prin poştă (corespondenţă recomandată);
• prin intermediul serviciului electronic de depunere on-line a cererilor.

Dreptul de autor aparține autorului, iar operele protejate se deosebesc prin includerea literei latine „C” în cerc numele sau denumirea titularului dreptului exclusiv de autor, anul primei publicări a operei. Condițiile pentru opera protejată prin dreptul de autor includ originalitatea, forma concretă de exprimare, noutate, individualitate și respectarea tuturor formalităților. De asemenea, se protejează prin drept de autor operele derivate și integrante: traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale operelor literare, artistice sau științifice: culegeri de opere literare, artistice ori științifice (enciclopediile și antologiile, compilațiile altor materiale sau date, indiferent dacă sunt ori nu protejate, inclusiv bazele de date), în același timp sunt excluse de la protecție: ideile, teoriile, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice ca atare, precum și invențiile cuprinse într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, explicare sau de exprimare. 

Protecția dreptului de autor nu se extinde asupra: actelor normative, administrative, politice sau judiciare (legi, hotărâri judecătorești, etc.) și nici asupra traducerilor oficiale ale acestora, simbolurilor de stat și a semnelor oficiale ale statului (drapele, steme, decorații, semne bănești, etc.), expresiilor folclorice, noutăților zilei și a diverselor fapte ce reprezintă o simplă informație. Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice și științifice exprimate în următoarele forme: scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură, etc.), orală (interpretare publică), imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică, etc.), imagine (desen, schiță, pictură), tridimensională (sculptură, model, machetă) și alte forme. 

Termenele de protecție a dreptului de autor

Dreptul de autor și drepturile conexe au termene de protecție. De exemplu, pentru operele nepublicate anterior care intră în domeniul public și sunt publicate legal pentru prima dată,  termenul de protecție este de 25 de ani de la data publicării legale. Pentru publicațiile critice și științifice ale operelor intrate în domeniul public termenul de protecție este de 30 de ani de la prima publicare legală.

Opera publicată anonim sau sub pseudonim permite editurii să protejeze și să exercite drepturile autorului. Persoana al cărei nume ori denumire apare pe o operă audiovizuală sau fonogramă se consideră, până la proba contrară, producător al operei audiovizuale respective. Drepturile morale nu au un termen de valabilitate, pe când cele patrimoniale au un termen de protecție limitat: pe parcursul vieții autorului și 70 de ani după decesul acestuia. 

Ce reprezintă și de ce sunt importante organizațiile de gestiune colectivă (OGC)?

În Republica Moldova, în prezent, își desfășoară activitatea 4 organizații de gestiune colectivă, avizate de Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI). Acestea sunt înființate de autori, interpreţi, producători de fonograme, producători de videograme, precum şi alţi titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe, prin liberă asociere, cu scopul de a le gestiona, pe principii colective, drepturile patrimoniale de autor și conexe. Activitatea de bază a organizațiilor de gestiune colectivă este de a colecta, repartiza și achita remunerația cuvenită titularilor de drepturi (autori, interpreți, producători de fonograme, etc.) pentru utilizarea creațiilor acestora. Remunerația este achitată de utilizatori, precum ar fi posturile de radio și TV, restaurantele/barurile/cafenele/cluburile, organizatorii de concerte, teatrele pentru comunicarea publică, interpretarea publică, retransmisia prin cablu a obiectelor drepturilor de autor și conexe. AGEPI, anual, efectuează controlul activității organizațiilor de gestiune colectivă și întocmește acte de control în care indică aspectele constatate.

De ce autorul unei opere trebuie să fie membru al unei organizații de gestiune colectivă?

Deoarece, în Republica Moldova, de colectarea comisioanelor pentru utilizarea pieselor muzicale, se ocupă organizațiile de gestiune colectivă avizate de Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. În baza contractului semnat cu artiștii, organizația se obligă să acționeze în interesul acestora și să acorde în fiecare an utilizatorilor (posturilor radio, TV și celor din domeniul HoReCa) licențe, ca să poată difuza muzică. În schimb, aceștia plătesc anual o sumă stabilită în baza unei formule de calcul ce ține de suprafața ocupată a localului, cât și de numărul de mese, etc. Din banii acumulați, organizația de gestiune colectivă își ia comisionul, după care transferă artiștilor banii care li se atribuie, în funcție de numărul de rotații și a difuzărilor. Potrivit legii, remunerația compensatorie este de 0,3%, în timp ce anterior era de 3%. 

Cel mai indicat este ca autorul unei opere să selecteze una dintre cele patru organizații existente, acreditate de AGEPI, care să-i reprezinte cel mai bine interesele. Conform legislației, unele drepturi de autor sunt gestionate exclusiv prin intermediul acestor organizații. Aceasta înseamnă că autorii și titularii de opere, spre exemplu interpreții, nu pot colecta în mod individual plățile de remunerare care li se cuvin pentru difuzarea unei piese la radio, TV sau în diverse localuri de agrement.

Ce presupune încălcarea dreptului de autor și ce consecințe poate produce?

Încălcarea drepturilor recunoscute și protejate atrage răspundere civilă, contravențională sau penală, după caz. Pentru aplicarea măsurilor, a procedurilor și a mijloacelor de reparare este suficient ca numele autorului sau al titularului dreptului de autor să fie menționat pe operă sau pe alt obiect protejat, pentru ca aceștia să fie, până la proba contrară, considerați ca atare și, prin urmare, admiși să inițieze proceduri împotriva nerespectării drepturilor. 

Constituția Republicii Moldova garantează dreptul cetățenilor la proprietate intelectuală, libertatea creației artistice și științifice, precum și apărarea intereselor economice și personale ce țin de activitatea intelectuală. Principiile protecției creațiilor intelectuale prin dreptul de autor și drepturi conexe sunt următoarele: regimul național de protecție, protecția formei obiective de exprimare, originalitatea, protecția automată, exclusivitatea drepturilor, libertatea creației și libertatea contractuală. 

Conform art. 96 din Codul Contravențional, încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiuni, se sancţionează cu amendă de la 48 la 60 de unităţi convenţionale, aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 120 la 150 de unităţi convenţionale, aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Falsificarea, producerea, distrugerea, utilizarea, depozitarea, transportarea sau comercializarea ilicită a marcajelor de control, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiuni, se sancţionează cu amendă de la 60 la 72 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 150 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Distrugerea din neglijenţă a originalului operei ştiinţifice, literare, de artă plastică, de sculptură, de arhitectură, a manuscrisului sau a variantei definitive a originalului fonogramei sau al operei audiovizuale se sancţionează cu amendă de la 72 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 180 la 210 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

Potrivit Codului Penal, falsificarea produselor, adică fabricarea lor în scop de comercializare fără documente de însoţire, provenienţă, calitate şi conformitate, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestei acţiuni, săvârșite în proporţii mari se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 1 an, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4500 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

Codul Penal mai spune că contrafacerea produselor, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestei acţiuni, săvârșite în proporţii mari, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 1 an, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4500 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

Persoana care a săvârșit acţiunile prevăzute mai sus este liberată de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau la contracararea infracţiunii prin autodenunţare, prin denunţarea şi facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit ori au contribuit la săvârșirea infracţiunii.

Care este modul de reţinere a impozitului pe venit în cazul contractului privind dreptul de autor și cine are obligația să-l achite?

Potrivit Codului Fiscal, în condițiile în care plata se efectuează pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe, plata respectivă se consideră royalty, care în temeiul art. 901 alin. (31) din Codul Fiscal, se va efectua reţinerea finală a impozitului în mărime de 12% din royalty achitate în folosul persoanelor fizice.

Dar, cine trebuie să achite impozitul? Avocații spun că transmițătorul și beneficiarul de utilizare a dreptului de autor pot conveni asupra acestui aspect. Aceasta înseamnă că ambele părți pot achita impozitul în jumătate, dar aceasta nu exclude că responsabilitate ar putea cădea doar pe merii uneia dintre cele două părți. 

Care este diferența dintre dreptul de autor și marca comercială?

Dreptul de autor protejează operele originale de creație, cum ar fi cărțile, muzica, filmele, fotografiile, software-ul și alte opere artistice sau literare. În majoritatea țărilor, drepturile de autor sunt acordate automat atunci când opera este creată și fixată într-o formă tangibilă. Nu este necesară înregistrarea, deși înregistrarea poate oferi beneficii suplimentare. 

De altă parte, marcă reprezintă orice semn (vizual, sonor, olfactiv, tactil) care serveşte la individualizarea şi deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor concurenți. O marcă comercială poate dura la nesfârșit atât timp cât este folosită în comerț și este reînnoită corespunzător. Deși unele drepturi pot fi obținute prin simpla utilizare a mărcii în comerț, drepturi mai puternice și mai extinse pot fi obținute prin înregistrarea mărcii la un birou de mărci.

În cazul în care găsim o melodie pe internet, este necesară obținerea permisiunii pentru utilizarea acesteia?

În general, operele publicate online, fie pe pagina web sau pe rețelele sociale, sunt protejate prin dreptul de autor și/sau drepturile conexe, prin urmare, este necesară permisiunea titularului de drepturi pentru utilizarea acestora. Dar, în cazul în care o operă a intrat în domeniul public, atunci când perioada de protecție a drepturilor de autor expiră, aceasta poate fi utilizată fără restricții. Totuși, îți recomandăm să te asiguri că nu există alte drepturi asociate operei în cauză. 

În cazul în care gestionezi o afacere mică și dorești să descarci și să utilizezi o înregistrare audio sau orice alte opere protejate prin dreptul de autor, de exemplu, în cadrul unei campanii de marketing, va trebui să obții acordul titularului(lor) de drepturi. Singurele circumstanțe în care nu este necesară obținerea permisiunii de utilizare a unei opere sunt acelea în care utilizarea acesteia intră sub incidența unei excepții sau limitări în contextul dreptului de autor, de exemplu, în scop informativ sau didactic.

Ca regulă generală, în cazul în care există îndoieli cu privire la posibilitatea existenței unor drepturi asociate unei opere pe care dorești să o utilizezi, fii precaut și ia măsuri în vederea obținerii unei permisiuni de utilizare a operei.

Poate fi protejată o denumire a operei prin dreptul de autor?

Operele, precum şi părţile componente sau alte elemente ale operelor, beneficiază de protecţie dacă sunt originale. De obicei, este puțin probabil ca titlurile unor cântece să atingă nivelurile necesare de creativitate și originalitate pentru a beneficia de protecție prin dreptul de autor. Pe de altă parte, titlurile, logo-urile sau sloganurile adesea beneficiază de protecție în calitate de mărci.

Poate fi protejat un site prin dreptul de autor?

Orice conținut original, de exemplu, un text, o lucrare de artă, fotografiile, clipurile video pe care le-ai creat și postat pe site-ul tău pot fi protejate prin dreptul de autor. În cazul în care se utilizează o operă a altui titular de drepturi, neapărat trebuie să ai acordul lui de a valorifica opera dată.

Concluzii

Protecția juridică privind dreptul de autor și drepturile conexe se acordă conform legislației în vigoare, iar normele de drept reglementează raporturile ce apar la crearea și valorificarea operelor literare, artistice și științifice (drept de autor), a interpretărilor, fonogramelor, videogramelor și emisiunilor difuzate (drepturi conexe), precum și alte drepturi care sunt determinate de activitatea intelectuală. Principiile protecției dreptului de autor și a drepturilor conexe se bazează pe forma obiectivă de exprimare, originalitate, protecție automată, exclusivitatea drepturilor, libertatea creației și libertatea contractuală.

În concluzie, remarcăm că protecția dreptului de proprietate intelectuală conform legislației în vigoare nu reprezintă o obligație, dar o opțiune pentru titularul de drepturi. Iar autoritățile care sunt implicate în asigurarea respectării drepturilor asupra obiectelor de proprietate intelectuală trebuie să aibă mecanisme mai performante pentru a acționa prompt la încălcările constatate. Cu toate că numărul obiectelor protejate a crescut semnificativ în comparație cu anii precedenți, totuși considerăm că nu este suficient, iar aceasta se datorează lipsei din partea titularilor de drepturi de a depune eforturile necesare în vederea asigurării drepturilor lor de proprietate intelectuală. Legislația națională și internațională permite asigurarea protecției proprietății intelectuale conform contextului socio-cultural, respectarea drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale ale creatorilor asupra operelor sale. Prin respectarea drepturilor proprietății intelectuale se promovează creativitatea, motivarea creatorilor pentru îmbunătățirea serviciilor prestate și produselor create, ceea ce va determina dezvoltarea tehnologiei și a inovațiilor, precum și creșterea economică la nivel național și internațional. Prin urmare, este necesară sensibilizarea și conștientizarea cu privire la avantajele protecției și necesitatea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, prin cooperarea interinstituțională atât pe plan național, cât și la nivel internațional.