Diferențele salariale dintre malul stâng și drept ale Nistrului

În anul 2022 salariul mediu brut din Republica Moldova a ajuns la 10.529 lei/lunar în creștere cu 1.549 lei/lunar sau 17,3% comparativ cu 2021, când salariul mediu a constituit 8.980 lei/lunar.

În stânga Nistrului salariul mediu din regiune a crescut cu doar 375 ruble sau 7,0%, de la 5.345 ruble/lunar în 2021 la estimativ 5.720 ruble/lunar în 2022.

Recalculat în lei moldovenești salariul mediu din stânga Nistrului a înregistrat o creștere de 840 lei sau de 12,3% de la 5.870 lei/lunar în 2021 la 6.711 lei/lunar în 2022. Această creștere este determinată în mare parte de aprecierea cu 6,9% a rublei transnistrene față de leul moldovenesc. De fapt începând cu 2016, autoritățile din stânga Nistrului mențin în mod artificial prin metode administrative cursul rublei transnistrene la nivel de 16,1 ruble/USD.

Din graficul de mai jos observăm că începând cu anul 2017 crește discrepanța salarială dintre malul drept și stâng a Nistrului. Astfel dacă până în 2016 salariul din stânga Nistrului era în mediu cu 25% mai mare decât în dreapta Nistrului, atunci în prezent el este aproape cu 60% mai mic.

Aici totuși trebuie să venim cu anumite clarificări, pentru o înțelegere mai bună a lucrurilor din regiune. Noi am calculat salariul mediu din regiune în baza cursului valutar. Totuși după paritatea puterii de cumpărarea, rubla din stânga Nistrului este estimativ cu 20% mai puternică, decât cursul nominal. Acest fapt se datorează în special tarifului extrem de mic la resursele energetice din regiune. Dar și așa salariul mediu din regiune rămâne a fi mai mic decât pe malul drept al Nistrului, iar diferența crește an de an.

Trebuie să constatăm că situația social-economică din stânga Nistrului rămâne destul de complicată, iar veniturile reale ale populației devin din ce în ce mai mici comparativ cu malul drept. Autoritățile de acolo au două instrumente de bază, pentru a proteja cumva populația din regiune: 1) tarife reduse la resurse energetice, cea ce crește puterea de cumpărarea a populației locale, 2) menținerea pe căi administrative a cursului valutar, cea ce permite menținerea prețurilor la produsele de bază la un nivel acceptabil. Însă aceste două instrumente sunt posibile atât timp cât există gaz natural ”pe gratis” și cât timp agenții economici, datorită gazului ieftin pot subvenționa menținerea cursului valutar.