Fiecare salariat are dreptul la acordarea concediului anual de odihnă, potrivit prevederilor Codului Muncii. Dar cum se procedează în situația în care rămân zile de concediu neefectuate? Pot fi acestea compensate în bani?
În articolul 112 din Codul Muncii, sunt precizate următoarele lucruri cu referire la concediul anual:
(1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat pentru toţi salariaţii.
(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate fi obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. Orice înţelegere prin care se renunţă, total sau parţial, la acest drept este nulă.
(3) Orice salariat care lucrează în baza unui contract individual de muncă beneficiază de dreptul la concediu de odihnă anual.
Durata concediului de odihnă anual este stipulată în contractul individual de muncă. Totuși, orice salariat trebuie să cunoască că „tuturor angajaților li se acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare”.
Pentru salariaţii din unele ramuri ale economiei naţionale (învăţământ, ocrotirea sănătăţii, serviciul public etc.), prin lege organică, se poate stabili o altă durată a concediului de odihnă anual (calculată în zile calendaristice).
Trebuie să mai cunoașteți că puteți să beneficiați de concediul de odihnă anual atât integral, cât și divizat în părţi, una dintre care va avea o durată de cel puţin 14 zile calendaristice.
Concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaţilor după expirarea a 6 luni de muncă la unitatea respectivă. Dacă vă pomeniți în situația în care ați fost transferat de la o unitate în alta, concediul de odihnă vi se poate acorda și înaintea expirării a 6 luni de muncă după transfer.
Tot înainte de expirarea a 6 luni de muncă la unitate, concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă, în baza unei cereri scrise, următoarelor categorii de salariaţi (art. 115, Codul Muncii):
a) femeilor – înainte de concediul de maternitate sau imediat după el;
b) salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani;
c) altor salariaţi, conform legislaţiei în vigoare.
Programarea concediilor de odihnă anuale pentru anul următor se face de angajator, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor, cu cel puţin 2 săptămâni înainte de sfârşitul fiecărui an calendaristic. La programarea concediilor de odihnă anuale se ţine cont atât de dorinţa salariaţilor, cât şi de necesitatea asigurării bunei funcţionări a unităţii.
De știut este că salariaţilor ale căror soţii se află în concediu de maternitate li se acordă, în baza unei cereri scrise, concediul de odihnă anual concomitent cu concediul soţiilor.
Potrivit art. 116 din Codul Muncii, programarea concediilor de odihnă anuale este obligatorie atât pentru angajator, cât şi pentru salariat. Salariatul trebuie să fie prevenit, în formă scrisă, despre data începerii concediului cu cel puţin 2 săptămâni înainte.
În cazuri excepţionale, când acordarea concediului de odihnă anual salariatului în anul de muncă curent poate să se răsfrîngă negativ asupra bunei funcţionări a unităţii, concediul, cu consimţământul scris al salariatului şi cu acordul scris al reprezentanţilor salariaţilor, poate fi amânat pe anul de muncă următor. În acest caz, în anul următor salariatul va beneficia de 2 concedii, care pot fi cumulate sau divizate în baza cererii scrise.
Pentru perioada concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o îndemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea salariului mediu lunar pentru perioada respectivă. Îndemnizaţia de concediu se plăteşte de către angajator cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de plecarea salariatului în concediu.
În caz de deces al salariatului, îndemnizaţia ce i se cuvine, inclusiv pentru concediile nefolosite, se plăteşte integral soţului (soţiei), copiilor majori sau părinţilor defunctului, iar în lipsa acestora – altor moştenitori, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Potrivit Codului Muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă doar atunci când salariaţii nu mai au cum să beneficieze efectiv de acest drept, adică la încetarea contractului individual de muncă. Astfel, atunci când este vorba de compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate, calcularea sumei datorate salariatului se face la fel ca în cazul indemnizaţiei de concediu.
De asemenea, în caz de suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite, rămase din alți ani.
În ceea ce priveşte achitarea sumei datorate pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate înainte de încetarea contractului de muncă, aceasta se face, de obicei, odată cu plata ultimului salariu. De exemplu, dacă unui angajat i se achită salariul în data de 15 a fiecărei luni şi contractul său încetează în data de 31 august, acesta va primi ultimul salariu -- precum şi suma aferentă compensării în bani a zilelor de concediu neefectuate -- în data de 15 septembrie.
De reţinut este că, odată cu încasarea banilor pentru zilele de concediu neefectuate, salariaţii trebuie să primească de la angajatori o dovadă a acestei plăţi.
Salariaţii care, la încetarea contractului de muncă, se confruntă cu refuzul angajatorilor de a compensa în bani zilele de concediu neefectuate au la dispoziţie două variante. Acestea sunt valabile, în acelaşi timp, şi dacă angajatorii plătesc o sumă mai mică decât trebuie.
„În situaţia în care angajatorul plăteşte o sumă mai mică sau refuză compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate, salariatul poate face o sesizare la Inspectoratul teritorial de muncă (ITM) în raza căruia angajatorul îşi are sediul social, în primă instanţă. În urma controlului, inspectorii pot constata nerespectarea legislaţiei muncii şi pot da un avertisment sau pot aplica angajatorului o amendă. ITM poate dispune plata diferenţei de sumă sau a sumei integrale, după caz", potrivit specialiștilor în domeniul legislației muncii.
În cazul în care angajatorii nu respectă ce au dispus inspectorii de muncă, a doua variantă pe care o au salariaţii este să se adreseze instanţei judecătoreşti competente, acţiunea fiind scutită de plata taxelor judiciare.
Atenţie! Durata minimă a concediului de odihnă anual este minim de 28 de zile calendaristice, însă durata efectivă se stabileşte în contractul individual de muncă.