Ce este un „Gentlemen’s agreement” și cum ar putea influența piața muncii?

Recunoaște, nu e pentru prima oară când auzi acest termen sau despre acordurile între gentlemeni ori înțelegerile de onoare. Exact, toate au același sens și aceeași explicație. Un „Gentlemen’s agreement” este, de fapt, o înțelegere informală, nescrisă și neoficială, bazată pe încredere reciprocă, respect și bună-credință, în care părțile implicate se angajează să respecte anumite reguli sau comportamente, fără ca acestea să fie impuse legal. Dar, la ce ne putem aștepta, în mod rezonabil, de la o astfel de înțelegere pe piața muncii? Ți-am trezit curiozitatea? Ei bine, citește răspunsul în articolul de astăzi. 

De unde a pornit totul?

Din punct de vedere istoric, termenul „gentleman” mereu a avut un set complex de conotații sociale, culturale și morale. A fi considerat un „gentleman” nu era determinat doar de bogăție și putere, deși acești factori jucau un rol esențial. În schimb, acesta cuprindea un set mai larg de caracteristici și așteptări.

Un adevărat gentleman trebuia să prezinte anumite caracteristici sociale și morale, cum ar fi integritatea, onoarea, politețea și simțul datoriei. Se aștepta ca domnii să acționeze cu corectitudine și să adere la un cod de conduită care punea accentul pe respectul pentru ceilalți. Manierele adecvate și eticheta erau esențiale pentru un gentleman, iar onoarea și reputația reprezentau valorile de bază, astfel încât o strângere de mâna sau doar cuvântul dat erau suficiente între părți, și poate mai sigure pentru îndeplinirea obligațiilor asumate decât perfectarea unui contract în forma scrisă, așa cum este în prezent. 

Acordurile între domni s-au făcut în mod obișnuit în comerțul și relațiile internaționale, precum și în majoritatea industriilor. Acest tip de înțelegeri au fost predominante, în special, la nașterea erei industriale și până în prima jumătate a anilor 1900, deoarece reglementările erau adesea în decalaj cu noilor practici de afaceri. S-a constatat că astfel de acorduri sunt utilizate pentru a controla prețurile și a limita concurența în industriile oțelului, fierului și tutunului.

Cum un „Gentlemen’s agreement” ar putea influența piața muncii?

Pentru început, trebuie să înțelegi că un gentlemen’s agreement:

• Nu este un contract juridic, deci nu poate fi, de regulă, impus prin instanță;
• Se bazează pe onoarea și integritatea părților;
• Este adesea folosit pentru a regla relații sensibile sau delicate, acolo unde formalizarea prin contract ar putea fi considerată excesivă, incomodă sau arată neîncredere;
• Are o valoare morală și etică, nu legală.

Dar, cum ar arăta astfel de înțelegeri în practică? Am putea să ne imaginăm două companii care convin, informal, să nu își „fure” angajații una alteia, indiferent de circumstanțe. Un alt exemplu ar fi angajatorul care-i promite salariatului angajat informal, o promovare după un an de muncă asiduă. Un alt exemplu ar consta într-o „înțelegere neoficială” a angajatorilor dintr-un anumit sector al economiei de a stabili informal un plafon salarial pentru o anumită funcție, ca să evite „războaiele salariale”.

Întrucât un gentlemen's agreement este tacit - nu este angajat pe hârtie ca un contract legal, obligatoriu - poate fi folosit pentru a crea și a impune reguli care sunt ilegale. Rezultatul final, în multe cazuri, poate fi costuri mai mari sau produse de calitate inferioară pentru consumatori. Mai rău încă, un gentlemen's agreement poate fi folosit ca mijloc de promovare a practicilor discriminatorii. Acest tip de înțelegeri sunt informale și adesea nu sunt scrise, de aceea nu au aceeași protecție legală și de reglementare pe care le are un contract formal și, prin urmare, sunt mai dificil de pus în aplicare.

În ce măsură, legislația din Moldova „admite” existența unor astfel de înțelegeri?

În legislația Republicii Moldova nu există o prevedere explicită care să recunoască oficial un „gentlemen’s agreement” sau o „înțelegere de onoare” ca formă distinctă de contract. Totuși, Codul Civil al Republicii Moldova conține principii care pot reflecta sau acoperi vag ideea de acord bazat pe încredere.

Pentru început, art. 11 din Cod se referă la buna-credință. Astfel, potrivit legii, buna-credință este un standard de conduită a unei părți, caracterizată prin corectitudine, onestitate, deschidere și luarea în cont a intereselor celeilalte părți la raportul juridic. În special, este contrar bunei-credințe ca o parte să acționeze în contradicție cu declarațiile pe care le-a făcut anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte, în detrimentul său, s-a bazat în mod rezonabil pe acele declarații sau acel comportament.

Aceasta înseamnă că părțile sunt obligate să acționeze cu bună-credință în exercitarea drepturilor și a obligațiilor. Art. 11 scoate în evidență aspecte de moralitate, încredere, onoare - elemente pe care se bazează un gentlemen’s agreement.

Dar, aceasta nu e tot. Art. 993 din Cod spune clar că părțile pot încheia contracte numite, contracte nenumite, precum și contracte complexe. Potrivit art. 994, contractul este numit dacă legea îl reglementează în mod special. Celelalte contracte sunt nenumite și se supun, în următoarea ordine:

• acordului de voință al părților, expres și implicit;
• dispozițiilor legale aplicabile contractelor și obligațiilor contractuale în general;
• practicilor statornicite între părți și uzanțelor din domeniu, dacă există;
• dispozițiilor legale aplicabile contractelor numite asemănătoare în măsura în care acestea sunt compatibile cu natura și scopul contractului nenumit.

Asta înseamnă că, teoretic, o înțelegere verbală (inclusiv una de tip „gentlemen’s agreement”) poate avea valoare juridică, doar dacă poate fi dovedită și dacă sunt îndeplinite condițiile generale ale unui contract. 

Dar, ce lipsește? Foarte simplu. Un gentlemen’s agreement nu este scris, nu este semnat și nu are forță executorie de unul singur. Prin urmare, poate fi impus în instanță doar dacă există dovezi clare că a fost un acord (mesaje, martori, fapte). Și mai grav de atât este că nu oferă nicio garanție legală, în cazul unui conflict. 

Înțelegerea de tip „gentlemen's agreement” nu este reglementată direct în legislația moldovenească, dar poate exista sub forma unui acord verbal, susținut de principiile generale ale dreptului civil, în special consimțământul liber și buna-credință. Cu toate acestea, în practică, fără dovezi scrise sau clare, o astfel de înțelegere are valoare juridică limitată, mai ales pe piața muncii, unde drepturile trebuie bine protejate.

La ce efecte ne-am putea aștepta?

Utilizarea unor astfel de înțelegeri pe piața muncii ar putea produce efecte pozitive doar în teorie. În realitate, consecințele ar putea fi destul de îngrijorătoare. Dar, să le luăm pe rând. 

Efecte pozitive (doar în teorie):

• Stabilitate și colaborare între angajatori: poate preveni competiția neloială pentru forța de muncă.
• Flexibilitate: în lipsa unor reguli rigide, poate facilita înțelegeri rapide și adaptabile.
• Climat de încredere: acolo unde piața este mică și toată lumea se cunoaște, acordurile informale pot funcționa decent.

Efecte negative (în practică):

• Lipsa garanțiilor pentru angajați: un gentlemen’s agreement nu oferă nicio protecție legală. Dacă angajatorul „uită” de promisiuni, angajatul nu are pe ce baza o plângere.
• Favorizarea practicilor netransparente: cum ar fi înțelegerile „sub masă”, acordurile de tip cartel (salarii plafonate, împărțirea pieței muncii, etc.)
• Risc de abuzuri: angajatorii pot abuza de încrederea oferită în lipsa unui cadru legal clar.
• Creșterea economiei informale: în contextul moldovenesc, unde economia informală are încă o pondere semnificativă, bazarea pe onoare poate fi riscantă.

Concluzii

Pe piața muncii din Moldova, un gentlemen’s agreement poate funcționa în anumite contexte restrânse, unde părțile se cunosc bine, există relații solide de încredere și cultură organizațională matură. Însă, în mod rezonabil, nu ar trebui să te bazezi exclusiv pe astfel de acorduri pentru drepturi esențiale, cum ar fi salariul, programul, promovarea sau condițiile de muncă. Pentru aceste aspecte, contractul scris și legislația muncii rămân pilonii principali ai protecției angajaților. Nu uita:

• Înțelegerile informale pot fi riscante pentru angajați.
• Chiar dacă există încredere, este bine ca promisiunile să fie scrise (e-mail, notiță internă, document semnat).
• Pe piața muncii din Moldova, unde legislația muncii protejează, în special, ceea ce este dovedit și formal, un gentlemen’s agreement nu este suficient pentru a garanta drepturi.