Vremurile se schimbă, progresul tehnologic nu stă pe loc și profesiile vechi și/sau profesiile din trecut dispar, absorbite de acesta, reinventate sau înlocuite cu altele noi. Acum ni se par extrem de dificile, murdare sau umilitoare unele meserii, dar, cu zeci sau sute de ani în urmă, acestea erau un must în fiecare oraș sau localitate.
Vezi o listă de meserii demult apuse, dar foarte în vogă în era când abia apărea motorul cu aburi:
Omul-ceasornic
Această profesie veche era populară în perioada revoluției industriale din Marea Britanie și a existat până în anii '70 ai secolului trecut. Oamenii-ceasornic îi trezeau pe alții dimineața, bătând cu un băț în fereastră. Cine îi trezea, însă, pe ei? Simplu - oamenii-ceasornic erai treji noaptea și dormeau ziua.

Dactilograf
Această profesie a dispărut în anii 1990, odată cu apariția computerelor și printerelor, care au înlocuit mașinile de scris. Dar cu 30 de ani în urmă, dactilografii (majoritatea femei) erau o prezență necesară în fiecare instituție. Ele dactilografiau zeci și chiar sute de foi pe zi, transcriind textul de mână. Iar dacă greșeau măcar o dată, trebuia să înlocuiască foaia.
Lampagiu
Când primele lămpi stradale au apărut în secolul al X-lea în Londra, multă lume s-a împotrivit. Totuși, acestea s-au răspîndit în întreagă Europă și câteva veacuri la rândul lămpile trebuiau aprinse și stinse manual, curățate și umplute cu ulei.
Toate aceste sarcini erau responsabilitatea lampagiilor, o profesie foarte solicitată până în secolul al XIX-lea, cînd au apărut lămpile cu gaz, iar apoi și cele electrice, care puteau fi aprinse/stinse automat.
Birjar
Astăzi, rolul de birjari moderni îl au taximetriștii care circulă deja cu mașini. Deși trăsurile cu cai au dispărut aproape în totalitate, în unele parcuri încă poți face o plimbare cu trăsura. Odată, însă, acesta era unicul mijloc de transport prin orașe - cu excepția mersului pe jos, desigur.
Telefonist (operator tablou telefonic)
Până la apariției legăturii telefonice directe, apelurile erau direcționate prin intermediul unor tablouri telefonice. Ca și dactilografierea, aceasta era o profesie preponderent feminină și prestigioasă. Erau angajate fetele din „familii bune”, cu voce plăcută, sănătoase, cu temperament liniștit și suficient de înalte ca să poate ajunge la partea de sus a comutatorului.
Curier de gheață
Pregătirea și păstrarea gheței pentru a fi folosită în timpul sezonului cald exista în multe țări, dar abia în secolul al XIX-lea a apărut industria de vânzare a gheței, tăiată iarna de pe suprafața rezervoarelor de apă.
Existau oameni speciali care livrau această gheață tăiată în cuburi, la cei care aveau nevoie de ea: case mai înstărite, proprietari de tejghele cu produse care se alterau ușor, etc.
Pianist la cinematograf
Această profesie a existat în epoca filmului mut, care aveau nevoie de acompaniament muzical - pianiștii improvizau o temă muzicală în funcție de acțiunea de pe ecran.
Desigur, profesia de pianist există și va exista, dar cei care se ocupau anume de muzica din cinematografe pe atunci erau nevoiți să tapeze clapele pianelor de obicei ieftine, ca să se audă bine sunetul.

Operator telegraf
Această profesie a dispărut cu desăvârșire. Pentru a transmite mesaje, operatorul de telegraf obișnuia să folosească codul Morse sau un alt sistem de cod. Operatorul mai avea, de asemenea, obligația de a interpreta mesajele primite. Această meserie a avut un rol crucial în ambele Războaie Mondiale.

Primește cele mai noi articole direct
în inbox
Liftier
Era o vreme în care lifturile aveau nevoie de cineva care să le opereze manual, se foloseau pârghii pentru ca acestea să meargă cât mai eficient posibil. Liftierii opreau ascensorul la etajul la care oamenii au nevoie și totodată aveau datoria de a face liftul să ajungă la parter fără probleme, ceea ce la început era dificil. Chiar și după apariția butoanelor, această meserie a mai existat un timp.

# Lustragiu
Până în anii ’30 meseria de lustragiu era destul de populară. În intersecțiile importante, fiecare colț de stradă găzduia câte o persoană care se ocupa cu lustruirea pantofilor. Înarmați cu o lădiță ce conținea creme, cârpe din diverse materiale și eventual un scaun pentru clienți, lustragii aveau grijă ca pantofii să strălucească.

Abonați-vă la rețelele noastre sociale, unde publicăm conținut util și interesant